Despre corp și suflet

”Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu (Socrate) l-am învățat acolo, în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că (medicii) greci aveau dreptate să cuvânteze, așa cum v-am arătat adineauri. Dar, Zamolxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seama de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănatoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales, în primul rînd – să vindecăm izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul cu tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflete înțepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul. Când mă învăța leacul și descântecele spunea: să nu te înduplece nimeni să-i tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu-ți încredințează mai întâi sufletul ca să i-l tămăduiești cu ajutorul descântecului. Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: că unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă (a sufletului și a trupului). Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricât de bogat, dintr-un neam ales, sau oricât de frumos ar fi – să fac altfel. Deci, eu, pentru că i-am jurat, și sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da într-adevar ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului – să-mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide”.

Platon (427-374 î.Hr.), despre concepția medicală a tracilor. Sursă: fragment preluat din lucrarea ”Documente străine despre români”

Condimente pentru viață

Și stă un post în așteptare de prea mult timp. De când ideea absolut genială a celor de la Nestea (reclamă pentru idee, nu pentru produs) a vizitat câmpul meu vizual, delectându-mi curiozitatea și admirația. Ceea ce se întâmplă rar spre niciodată, în sfera marketingului publicitar.

Lucrurile se prezintă în felul următor: acum aproximativ un an, atașat de ceva sticle de ceai, stătea câte un carnețel. Nimic interesant la prima vedere – răsfoindu-l, descopereai însă, notat pe fiecare filă, un îndemn menit să-ți condimenteze viața. Mie mi-au părut interesante, unele m-au făcut să zâmbesc anticipându-le, altele evocând amintiri mai mult sau mai puțin îndepărtate. Cu credința că cei de la sus numita companie nu se vor supăra pentru drepturile de autor :) având în vedere intenția pur dezinteresată de a răspândi și împărtăși ideile geniale, vă enumăr în ceea ce urmează propunerile de pe fiecare filă a carnețelului. Lista e lungă, aveți de unde să alegeți. Mult spor!

1. Fredonează melodia ta preferată.
2. Citește din mers.
3. Costumează-te de poveste.
4. Amintește-ți cum era să joci elastic.
5. Oferă-i brațul tău unei respectabile doamne în vârstă.
6. Cumpără-ți o acadea.
7. Zâmbește-le celor din jur.
8. Fă-i cu mâna omului de lângă tine.
9. Poartă-te cu toții ca și cum ai fi un turist.
10. Începe să vorbești în franceză.
11. Scrie o poezie.
12. Joacă-te șotron.
13. Interpretează un rol dintr-un film cunoscut.
14. Creează un moment de pantomimă.
15. Imită-l pe Tarzan.
16. Mâine îmbracă-te fosforescent.
17. Donează pentru un ONG.
18. Încalță-te cu doi teniși diferiți.
19. Învață să cânți la un instrument.
20. Schițează portretul une fete cu păr scurt.
21. Comportă-te pentru 5 minute ca o celebritate.
22. Trăiește ziua de azi ca și cum ai fi încă un copil.
23. Du-te la o petrecere la care nu cunoști pe nimeni.
24. Du-te la concertul unei trupe de care nici nu ai auzit.
25. Distrează-te ziua într-un club de noapte.
26. Cântă un cântec sub duș.
27. Desenează un copac.
28. Crează un origami.
29. Scrie cu mâna stângă toată ziua.
30. Invită-l pe vecinul tău la Nestea și prăjiturele.
31. Cumpără-i flori mamei.
32. Sună o rudă îndepărtată.
33. Vorbește cu prietenul tău din copilărie.
34. Schimbă mijlocul de transport pentru o zi.
35. Gătește mâncare indiană.
36. Fă un duș cu apă rece.
37. Ascultă muzică tradițională sud-americană.
38. Dansează tango!
39. Încearcă să pictezi.
40. Prefă-te că ești bolnav și ia-ți liber toată ziua.
41. Nu folosi internetul pentru 24 de ore.
42. Vorbește cu învățătoarea din școala primară.
43. Mergi la un muzeu.
44. Provoacă-ți șeful la un joc de x și 0.
45. Vizitează un azil de bătrâni.
46. Plantează o floare.
47. Poartă pantofi de lac.
48. Renunță la uitatul la tv un week-end.
49. Găsește-ți un prieten prin corespondență din altă țară.
50. Învață chineza.
51. Încearcă să rezolvi o problemă de matematică elementară.
52. Inventează un banc.
53. Răspunde-le oamenilor toată ziua numai în proverbe.
54. Fă un desen.
55. Scrie cu creioane colorate.
56. Vopsește un scaun vechi într-o culoare țipătoare.
57. Fă o petrecere la tine acasă.
58. Uită-te la un film indian fără subtitrare.
59. Joacă un joc de cărți cu vecina ta.
60. Fă o faptă bună.

Codul etic al amerindienilor


1. Trezește-te împreună cu Soarele și fă-ți rugăciunea. Roagă-te singur. Roagă-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar să-I vorbești.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranța, Inșelătoria, Mânia, Invidia, Gelozia și Lăcomia izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru acești oameni, ca și ei să-și găsească îndrumare.

3. Caută-te pe tine – prin tine. Nu lăsa ca alții să-ți impună pe ce cale să mergi. Este calea ta și doar tu mergi pe ea. Alții pot merge, eventual alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate sa trăiască viața ta.

4. Poartă-te cu multă considerație, cu oaspeții care îți intră în casă. Servește-le mâncarea cea mai gustoasă, dă-le patul cel mai bun și onorează-i cu bunavoință și respect.

5. Nu fura ce nu este al tău, nici de la altă persoană sau de la comunitate și nici din natură. Dacă nu și-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ți aparține.

6. Respectă tot ce se află de pe acest Pământ: oamenii, ființele, planetele, tot ce este viu.

7. Onorează gândurile, dorințele și cuvintele oamenilor cu care intri în contact. Niciodată să nu-l întrerupi pe cel care vorbește, să nu râzi de el și să nu-i copiezi comportamentul în batjocură. Permite-i fiecărui om dreptul la exprimare personală.

8. Nu-i vorbi niciodată de rău pe alții. Energia răutății pe care o emiți către Univers va veni înapoi către tine, multiplicată.

9. Toți oamenii fac greșeli. Și toate greșelile pot fi iertate.

10. Gândurile rele produc îmbolnăvirea minții, a trupului și a spiritului. Practică Optimismul.

11. Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toți facem parte din Familia Planetară.

12. Copiii sunt semințele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor și udă această iubire, cu înțelepciunea și lecțiile vieții. Copiii au nevoie de spațiu ca să crească. Asigură-le acest spațiu.

13. Evită să rănești inimile celorlalți, fii conștient că, rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine.

14. Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de voință în acest Univers.

15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizică dă forta minții. Bogăția spirituală vindecă problemele emoționale.

16. Ia decizii conștiente, legate de cine intenționezi să fii și cum intenționezi să reacționezi. Asumă-ți responsabilitatea pentru propriile acțiuni.

17. Respectă spațiul personal al celorlalți. Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios. Așa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit cu tine însuți. Nu poți să îngrijești sau să ajuți pe altul, dacă întâi nu te îngrijești și nu te ajuți pe tine însuți.

19. Respectă alte credințe religioase. Nu le impune credința ta.

20. Imparte din ceea ce ai. Participă la lucrarea de Caritate.

Câteva rânduri de înțelepciune

Rândurile de mai jos se găsesc pe frontispiciul orfelinatului pe care Maica Tereza l-a fondat la Calcutta, în India:

Oamenii sunt adesea neînțelegători, iraționali și egoiști…
Iartă-i, oricum.

Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse…
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși și dușmani adevarați…
Caută succesul, oricum.

Dacă ești cinstit și sincer, oamenii te pot înșela…
Fii cinstit și sincer, oricum.

Daca găsești liniștea și fericirea, oamenii pot fi geloși…
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita maine …
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun și poate nu va fi niciodată de ajuns…
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei este între tine și Dumnezeu…
N-a fost niciodată între tine și ei, oricum.

(sursă: http://foto.ablog.ro/2010-01-04/interviu-cu-tine.html)

Omul din oglindă, Dale Wimbrow

Când obții ce-ți doreşti în această luptă a vieţii
și lumea te face Rege pentru o zi,
mergi la oglindă, privește-te
și vezi ce are de spus celălalt.
Căci nu judecata tatălui, mamei sau soției
trebuiesc ascultate.
Verdictul ce contează cel mai mult în viața ta
este al omului care te privește din oglindă.
El e cel pe care trebuie să-l mulțumești, să nu-ți pese de ceilați
pentru că el te va însoți până la capăt.
Și ai trecut deja cel mai greu test
dacă omul din oglindă e prietenul tau.
Unii pot crede că eşti un tip norocos,
o persoană minunată,
dar omul din oglindă spune că nu eşti decât un prăpădit
dacă nu-l poţi privi în ochi.
Poţi să păcăleşti o lume întreagă de-a lungul timpului
și să primeşti laude,
în cele din urmă, lacrimi și durere vor fi răsplata
dacă-l trădezi pe omul din oglindă.

(sursă poem: http://www.theguyintheglass.com/indexpage.htm; în imagine ”Man in the mirror”, pictură de Frank Ignizio, sursă: http://fineartamerica.com/featured/man-in-the-mirror-frank-ignizio.html)

Virginia Satir: Declarația mea de apreciere personală

Eu sunt EU.

În toată lumea nu mai este nimeni exact ca mine.

Există oameni care au niște părți asemănătoare cu ale mele dar nu seamană cu mine perfect. De aceea, tot ce vine din mine îmi aparține numai mie, pentru că doar eu am hotarat așa.

EU îmi aparțin cu totul – corpul meu, cu tot ceea ce face el, mintea mea cu toate gândurile și ideile, ochii mei și toate imaginile pe care le văd, sentimentele mele, oricare ar fi ele – furie , bucurie, dragoste, frustare, dezamăgire, nerăbdare, buzele mele și toate cuvintele rostite – politicoase, dulci și aspre, corecte sau incorecte, glasul meu răspicat sau șoptit, toate faptele mele, fie că includ pe alții sau numai pe mine.

Am propriile mele fantezii, propriile mele vise, speranțe și spaime.
Am propriile mele triumfuri și succese, dar și propriile eșecuri și greșeli.

Pentru că EU îmi aparțin mie, mă pot cunoaște îndeaproape. Făcând acest lucru, mă pot iubi și pot fi prietena tuturor părților care mă alcătuiesc. Numai atunci o să pot să le fac pe ele să lucreze pentru propriul meu interes.

Stiu că există anumite aspecte legate de mine care mă derutează, iar altele pe care nu le cunosc. Dar atâta vreme cât sunt prietenoasă și drăgostoasă cu mine însămi, pot căuta curajoasă și plină de speranță modalități de a afla mai multe despre mine.

Oricum aș arăta și m-aș auzi, orice aș spune și aș face, și orice aș gândi și aș simți la un moment dat, mă reprezintă întru totul pe mine. Clipa aceea este autentică și mă arată pe mine cum sunt în acel moment.

Când revăd mai târziu cum am arătat și cum m-am auzit, ce am spus și ce am făcut, cum am gândit și ce am simțit, am senzația că multe părți nu mi se potrivesc. Atunci las, trec peste aceste părți, păstrându-le doar pe acelea care mi se potrivesc și încercând să inventez altele noi în locul celor abandonate.

Văd, aud, simt, gândesc, spun și fac. Posed instrumentele de a supraviețui, de a fi alături de ceilalți, de a realiza ceva bun și de a găsi un rost și o ordine în mulțimea de oameni și de lucruri din afara mea.

EU îmi aparțin mie și de aceea mă pot construi.

EU sunt EU și mă simt bine.

Sursă foto: Wikipedia

După un timp

După un anumit timp, omul învaţă
să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă
că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
și aşa,
omul începe să înveţe
Că sărutările nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe
să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi,
şi învaţă
să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui “mâine” este prea nesigur pentru a face planuri …
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp,
omul învaţă
că dacă e prea multă, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori,
şi învaţă
că într-adevăr poate suporta,
că într-adevăr are forţă,
că într-adevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă …
şi cu fiece zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi
că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.

Îţi dai seama cu timpul
că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sînt număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai tîrziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mînie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta,
asta doar sufletele cu adevărat mari pot.

Cu timpul înţelegi
că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia nu va mai fi la aceeaşi intensitate.

Cu timpul îţi dai seama
că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plînge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama
că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama
că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană,
mai devreme sau mai tîrziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi
că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,
asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama
că în realitate, cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea
că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur,
îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt…

Cu timpul vei învăţa
că încercînd să ierţi
sau să ceri iertare,
să spui că iubeşti,
să spui că ţi-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens.

Dar din păcate, se învaţă doar cu timpul

Poem scris de Jorge Luis Borges, preluat de pe www.artadeatrai.ro; sursă foto: Wikipedia

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

Poezie atribuită lui Traian Dorz, preluată de la www.citatepedia.ro

Proverbe orientale

Obiceiurile vechi nu trebuie aruncate pe fereastră dintr-o dată, ci însoțite până la ușă precum un oaspete amabil.

***

Dacă îi dai cuiva un pește, se hrănește o singură dată, dacă însă îl înveți să pescuiască, se va putea hrăni mereu.

***

Dacă vrei să faci ordine în țară, trebuie să faci mai întâi ordine în provincii. Dacă vrei să faci ordine în provincii, trebuie mai întâi să faci ordine în orașe. Dacă vrei să faci ordine în orașe trebuie să faci mai întâi ordine în familie. Dacă vrei să faci ordine în familie, trebuie să faci mai întâi ordine în tine însuți!

Copacul fericirii

Petru că somnul nu voia să vină, am luat la răsfoit un material despre dependența de alcool. Printre fișele de lucru am găsit aceste rânduri extraordinare. Am revăzut, printre îndemnurile enumerate, câteva dintre strategiile propuse de abordarea cognitivă dialectică, modulul toleranță la suferință. Și mi-am reamintit ce îmi spunea odată un client în legătură cu aceste strategii: ”Era atât de simplu, doamnă!” Poate pentru unii e simplu, poate pentru alții un pic mai complicat să găsești acel echilibru emoțional, să identifici acele strategii de detensionare dar cu siguranță secretul reușitei este exercițiul… (și răbdarea).

***

Zâmbeşte tuturor.
Construieşte un album de familie.
Numără stelele. Imită o persoană pe care o iubeşti.
Sună-ţi prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeşte cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altădată.
Sari coarda. Uită cuvântul “ranchiună”. Spune “DA”.
Ţine-ţi promisiunile. Râzi! Cere ajutor. Schimbă-ţi pieptănătura.
Fugi……. Cântă……. Aminteşte-ţi de o aniversare. Ajută un om sărac.
Termină un proiect. Gândeşte! Ieşi pentru a te distra. Oferă-te voluntar.
Răsfaţă-te într-o baie cu spumă. Fă cuiva o favoare. Ascultă cântecul greierilor.
Visează cu ochii deschişi. Închide televizorul şi vorbeşte. Fii amabil!
Dă-ţi voie să greşeşti. Iartă! Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arată-ţi deschis fericirea. Fă un cadou. Acceptă un compliment. Priveşte atent o floare.
Interzice-ţi să spui “Nu pot!” timp de o zi. Trăieşte-ţi clipa! Continuă o tradiţiea familiei. Începe o altă zi. Astăzi nu îţi face griji! Exersează curajul în lucrurile mici.
Ajută un vecin la greu. Mângâie un copil care suferă. Ascultă un prieten.
Priveşte fotografiile vechi. Imaginează-ţi valurile mării. Joacă-te cu jucăria ta
preferată. Dă-ţi voie să fii simpatic. Salută-ţi primul noul vecin.
Fă pe cineva să se simtă bine-venit. Promite cuiva că îl vei ajuta.
Aminteşte-ţi că nu eşti singur. Laudă întreit o faptă bună.
Primeşte în sufletul tău şi în casa ta un căţel de pe stradă.
Hrăneşte-l! Vorbeşte-i! Păstrează-l!
Şterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpără-ţi o ciocolată.
Împarte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Găseşte
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Dă-te în leagăn.
Citeşte o poveste.
Povesteşte-o unui
copil. Scrie o poezie.
Dăruieşte-o “jumătăţii” tale.
Stai drept. Sădeşte un copac.
Mulţumeşte-le celor de la care ai învăţat.
Sădeşte şi tu un arbore al vieţii în inima şi sufletul cuiva!

(după www.damaideparte.ro)