Recreația mare, Mircea Sântimbreanu

Căutam un fragment, o nuvelă, o schiță, ceva special pentru prima întâlnire a atelierului de lectură și mi-am adus aminte de ”Recreația mare” a lui Sântimbreanu.

Nu m-am putut abține și am scos din bibliotecă o carte veche, ediția din 1987, cu foi galbene și desene de Iurie Darie – am răsfoit-o, rememorând amintiri voioase. Încă o dată textele lui Sântimbreanu m-au binedispus: au înviat pe rând Tilică cel care nu știa lecția la istorie, Mihai care a mutat cu un rând locul de vărsare al Nilului, Eugenița, care scăpa sub bancă, în momentul potrivit… creionul potrivit, Titi care citea atât de mult(!) și toți ceilalți elevi poznași.

Par actuale relatările lui Sântimbreanu, îmi place ironia lui rafinată, are eleganță în exprimare și nu mă plictisește niciodată chiar dacă e citit a nu-știu-cât-a oară.

Vă las cu acest minunat autor și cu persoanjele sale, care între timp au mai crescut…

Jeff Kinney vs Mircea Sântimbreanu


Acest post a fost inspirat de copiii de la atelierul de lectură , cărora le mulțumesc, pe această cale. Sâmbătă, la prima întâlnire am lecturat și discutat ”Un băiat citit” de Mircea Sântimbreanu, autor despre care copiii mai auziseră, ba chiar unii mai citiseră o povestioară, două din ”Recreația mare”.

Și de la Titi Brumărescu am ajuns, pe calea școlăreilor năstrușnici, la Greg… surpriza plăcută a fost că toată lumea îl cunoștea pe Greg (răsfoisem și eu, în urmă cu câteva luni cartea lui Kinney, după ce un copil mi-a vorbit pe nerăsuflate despre brânza mucegăită de pe terenul de sport deși nu rămăsesem prea entuziasmantă, probabil o priveam cu ochii adultului).

Este extraordinar faptul că o carte ne poate plasa într-o discuție atât de interesantă dar mă întreb (din nou) cum se face că știm cine e Greg și mai puțin ”elevul” lui Sântimbreanu.

Au mai mult farmec întâmplările din ”Jurnalul unui puști”, și-au pierdut din candoare cele din școala lui Sântimbreanu, o fi efectul de globalizare, doar strategia de marketing, grafica – felul în care e redactat și prezentat textul? Eu, una recunosc că m-au impresionat, în ediția ”Recreația mare” pe care o dețin, desenele lui Iurie Darie – sunt fantastice.

Am crezut dintotdeauna că nu există cărți neinteresante ci cărți care ne stimulează mai mult sau mai puțin să le citim și, din această perspectivă, cel puțin pe categoria școlărei, cartea lui Kinney a devenit una populară.

Și atunci de ce să nu îl punem pe Kinney să joace în echipa noastră, a celor care promovează lectura, și să îl rugăm să ni-l introducă și pe Sântimbreanu & company… noi am reușit. Pentru că la întâlnirea următoare (24 martie), copiii de la atelierul de lectură au ales să citim și să discutăm o altă povestioară (”eventual două” cum spunea unul dintre ei) din ”Recreația mare” și cu Greg să ne întâlnim, virtual… într-o altă sâmbătă.

Și să nu uităm că sâmbăta se citește – măcar o pagină, două!