Leagănul pisicii

Ieri, a venit pe lume copilul ce-l doream
S-a întâmplat așa cum o visam.
Dar în călătorii eram plecat mereu
Și-a învățat să umble fără să știu eu.
Primele vorbe cand le-a spus, acasă nu eram,
Și a crescut, și-l auzeam
“Tăticule, ca tine am sa fiu când mă fac mare,
Tăticule ca tine am sa fiu.”

Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Baiețelul cel trist și omul de pe lună.
“Când vii acasă, tăticule?” “Nu știu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

Deunăzi baiețelul a făcut zece anișori
“Mulțumesc tăticule pentru minge, mi-a spus din ochișori”;
“Hai să ne jucăm
Hai să mă-nveți s-o aruncăm”;
I-am spus: “Nu azi, că sunt pe grabă
Și am cam multă treabă”.
“In regulă” a grăit,
Și a plecat spășit,
Dar zâmbetul nu l-a părăsit
“Taticule, ca tine am sa fiu când mă fac mare,
Taticule ca tine am să fiu”.

Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Baiețelul cel trist și omul de pe lună.
“Când vii acasă, tăticule?” “Nu știu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

Deunăzi s-a întors de la facultate,
Si recunosc că-i un bărbat și jumătate.
“Fiule, sunt mândru de tine. Nu poți să stai?”
A dat din cap și mi-a zâmbit, dar vai,
“Aș vrea cheile de la mașină să mi le dai,
Și ne vedem noi mai târziu. Ce faci, nu mi le dai?”

Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Baiețelul cel trist și omul de pe lună.
“Cand vii acasă, fiule?” “Nu știu
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

M-am pensionat de mult și băiatul meu a plecat de acasă
L-am sunat deunăzi, într-o după-masă,
I-am spus “Aș vrea să te văd, dacă n-ai alt program.”
Mi-a zis “Cu drag, tată, dar am și eu ceva în plan.
Vezi tu, slujba cea nouă… și copiii au gripă
Dar mi-a facut plăcere să vorbesc cu tine, în pripă.”
Într-adevar s-a facut mare și e exact ca mine.
Băiatul meu cel drag, este la fel ca mine.

Leagănul pisicii și lingurița de argint cea bună
Baiețelul cel trist și omul de pe lună.
“Cand vii acasă, fiule?” “Nu știu
Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

Poem scris de de Harry Chapin și oferit spre lectură de către colega mea de formare, Dana.

Copiii învață ceea ce trăiesc

Dacă un copil trăiește în critică, învață să condamne.
Dacă un copil trăiește în dușmănie, învață să se bată.
Dacă un copil trăiește în ridicol, învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește în rușine, învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește în înțelegere, învață să fie răbdător.
Dacă un copil trăiește în încurajare, învață ce este încrederea în sine.
Dacă un copil trăiește în adevăr, învață să aprecieze.
Dacă un copil trăiește în nepărtinire, învață ce este dreptatea.
Dacă un copil trăiește în siguranță, învață să aibă încredere.
Dacă un copil trăiește în aprobare, învață să fie mulțumit de sine.
Dacă un copil trăiește în acceptare și prietenie, învață să găsească dragostea în lume

(material preluat din broșura pentru părinți ”Eu și copilul meu” , broșură realizată în cadrul proiectului RO-0047 ”Formare familială în abilități educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri”, finanțat prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European, obs. pers. după poemul Children Learn What They Live, Dorothy Low Nolte, 1954)

… și o traducere a poemului mai sus menționat:

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi ceilalţi.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.