Italo Svevo, Conștiința lui Zeno

Am cumpărat ”Conștiința lui Zeno” deoarece îmi amintisem că îi plăcuse lui Eliade. Și pentru că avea un preț care îmi permitea să-mi satisfac curiozitatea literară fără regrete financiare.

***

Îmi place Zeno.

Pentru că nu se ascunde, pentru că nu neagă, pentru că intră în forul său interior și are curajul de a privi și împărtăși ceea ce vede. Pentru că acceptă rateurile rațiunii și nu se pierde în labirintul mecanismelor defensive. Pentru că are curajul de a râde de sine și de a se supune oprobiului public.

Nu a avut viața perfectă, nu a promovat conduite dezirabile, a acționat impulsiv adesea și nu întotdeauna aprob conduita personajului Zeno. Admir însă observatorul Zeno, capacitățile sale de introspecție și autoexplorare.

Îmi place Zeno pentru că ne aduce în față o realitate crudă: ne propunem scopuri, obiective pe termen lung și scurt, facem planuri – bifăm în agenda personală, ne autoconvingem în legătură cu raționalitatea și lejeritatea aplicării propriilor decizii dar… vine clipa adevărului, în care trebuie să acționăm și totul dispare subit… hotărăște pulsiunea. Apare atunci confuzia/dezechilibrul: Ce s-a întâmplat? Unde e rațiunea, logica, funcționalitatea, obiectivul, ordinea, planul, rigoarea, ceea ce am crezut că suntem, ceea ce am crezut că putem face?

Îmi place Zeno pentru că ne provoacă să căutăm un răspuns.

Oare cine suntem?

Sursă foto: Wikipedia