Anxietatea în… Epopeea lui Ghilgameș

Enkidu, deschizând gura, vorbește și-i spune lui Ghilgameș:
Să nu ne-afundăm până în inima pădurii.
Numai ce i-am desferecat porțile, și brațul mi s-a moleșit
.
Ghilgameș, deschizând gura, vorbește și-i spune lui Enkidu:
Haide, prietene, doar n-o să nepurtăm ca niște bieți nevolnici!
Am străbătut rând pe rând toți munții,
Ținta căltoririei se află în fața noastră!
Mai bine să mor decât să dăm îndărăt acuma!
Prietene, știi ce înseamnă bătălia, ești călit în luptă:
Atinge-mi veșmântul și nu-ți va mai fi frică de moarte.
Haide, încrede-te în mine, fii mâna mea dreaptă!
Ducă-se moleșeala brațului tău
și risipească-se slăbiciunea genunchilor tăi!
Prietene, fii iar stăpân pe tine, și-mpreună să ne afundăm în inima pădurii!
Inimii tale să nu-I mai pese decât de luptă, uită de moarte și nu-ți va mai fi teamă
Omul puternic gata de luptă și ager la minte
Care se repde primul, scapă el însuși dacă-și apără tovarășul.
Și chiar dacă sunt învinși ei dobândesc faima

Amândoi ajunseră înaintea muntelui înverzit!
Glasurile tăcură. Ei înșiși se opriră.

Sursa:fragment selectat din Epopeea lui Ghilgameș, Editura pentru literatura universală, 1966