Despre managementul furiei. Self-help.

Furia. Un cuvânt ce denumește o emoție atât de des activată în jurul nostru.

Toată lumea se înfurie și se enervează parcă din ce în ce mai ușor: șeful, partenerul, colegul de birou, vecinul când îl întâlnești în casa scării, funcționara de la ghișeu, vânzătorul de legume din piață, necunoscutul de pe stradă – chiar și copilul de 1 an și câteva luni are de ceva timp… crize de furie. Și, să recunoaștem, și noi ne mai înfuriem din când în când – doar știm cu toții, viața e grea și inundată de stress. Acesta fiind tabloul general al existenței cotidiene, întrebarea cuvenită ar fi: Ce fac Eu cu furia? La drept vorbind, în cazul în care asemenea întrebare nu prezintă un interes minim, menit să activeze o potențială schimbare, vă propun totuși să reflectați asupra reciprocei: Ce face Furia cu dumneavoastră? (S-ar putea să vă surprindă răspunsul).

Cum abordăm furia?
(Am gândit mult timp răspunsul la această întrebare încercând să sintetizez informația asimilată din formări și work-shop-uri, am recitit fragmente de cărți și cursuri, povești terapeutice; m-am gândit la soluțiile identificate de clienți în încercările persoanale de a gestiona propria furie; am încercat să înțeleg perspectiva budistă și cuvintele lui Dalai Lama cu privire la emoții și suferință; am recitit istorii ale Holocaustului văzute prin ochii supraviețuitorilor – pentru ca în final să sintetizez răspunsul în modelul în 5 etape din psihoterapia pozitivă. Sper să vă ajute și să eliminați furia din viața dumneavoastră. Mult spor!)

Orice aș face voi învăța să îmi cercetez mintea
Și imediat ce se ridică o emoție negativă
Amenințându-mă pe mie și pe alții
O voi înfrunta cu hotărâre și o voi înlătura

(Gadamba Geshay Langritangba, Opt strofe pentru antrenarea minții)

1. Observare. Distanțare.
În această etapă obiectivul este acela de a vă observa furia și de a realiza o descriere cât mai amănunțită a felului în care resimțiți această emoție, referindu-vă cu cât de multe detalii puteți la următoarele aspecte: senzații corporale, ce ați gândit, ce ați spus, ce ați făcut, ce a făcut celălalt (dacă este implicată și o altă persoană). Puteți face referire la episoade actuale de furie sau la episoade din trecutul apropiat. Lucrați pe foi separate pentru a putea vizualiza mai ușor conținutul, în etapele ulterioare.

CONCLUZIE: în acestă etapă vă distanțați de furia dumneavoastră, încercând doar să o observați și să realizați o descriere cât mai amănunțită a felului în care o resimțiți, la nivel individual.

2. Inventariere
În această etapă obiectivul este acela de a identifica situațiile în care se declanșează furia precum și situațiile din trecut în care era activată furia la alți membri ai familiei/rude/cunoscuți. Concret, listați circumstanțele în care v-ați înfuriat în ultima perioadă. (minim 10 episoade). Descrieți apoi, în același mod în care ați descris episoadele dvs de furie, episoadele de furie ale rudelor/cunoscuților din perioada copilăriei dumneavoastră: Cine se înfuria în familia dumneavoastră când erați copil? Cum reacționa persoana respectivă? Cum reacționați dumneavostră atunci, la episodul de furie al celuilalt?

CONCLUZIE: În această etapă inventariați situațiile în care resimțiți furie precum și situațiile în care membri ai familiei, cunoscuți sau alte rude se înfuriau atunci când erați copil.

3. Încurajare situațională
În această etapă încercăm să răspundem la întrebarea ”Cum reușesc alte persoane să gestioneze furia?” Răspunsurile sunt limitate doar de disponibilitatea și imaginația dvs.în a accesa surse de informare. Ca și sugestii, ați putea:
– întreba cunoscuți, rude, prieteni cum își gestionează furia;
– viziona filme;
– citi povești, parabole, povești terapeutice, aforisme, zicători, proverbe despre furie;
– citi biografii ale personalităților care s-au confruntat cu situații dificile de-a lungul vieții;
– întreba un specialist în sănătate mentală care sunt strategiile de management emoțional( ar fi util pentru dumneavoastră să învățați: tehnici de control al respirației, de imagerie dirijată sau una dintre tehnicile clasice de relaxare – trainingul autogen al lui Schultz sau tehnica de relaxare progresivă Johanson );
– citi site-uri de profil, forumuri etc…

CONCLUZIE: Această etapă facilitează activarea speranței în ceea ce privește posibilitatea gestionării funcționale a furiei. E greu, cum a fost greu de altfel fiecare travaliu individual pe care l-ați identificat în căutările dvs, dar nu este imposibil. Lărgit orizontul asupra furiei, veți vedea că au existat persoane care în condiții similare sau chiar mult mai dificile au reușit să-și păstreze calmul și să nu se lase consumate de emoții, să dea un sens experiențelor trăite, aceast demers fiind uneori salvator (mărturiile supraviețuitorilor lagărelor de exterminare). A acționa sub imperiul furiei nu este singura soluție ci doar una dintre (multe) alternative.

4. Verbalizarea
Este o etapă în care sunt sintetizate sub formă de răspunsuri toate informațiile cumulate în etapele anterioare, facilitând conștientizarea anumitor aspecte legate de felul în care gestionăm furia. Practic, încercați să găsiți răspunsuri pentru fiecare din următoarele întrebări:

Ce ați observat în legătură cu propria furie? Care sunt costurile pe care le antrenează? Dar beneficiile? Care sunt costurile pe termen lung dacă ați contiuna în același mod? Ce vă impresionează la aceste descrieri? Ce vă șochează? Ce vă place? Ce nu vă place? Ce anume ați vrea să schimbați? (raportați-vă la descrierile realizate la Observare/ distanțare)

Cum credeți că v-au influențat episoadele de furie ale părinților/ rudelor/cunoscuților din copilărie? Există vreo asemănare cu episoadele dvs de furie? Care sunt aceste asemănări?
Reacționați exact invers față de cum reacționau părinții/rudele/cunoscuții dvs? În ce constă această deosebire? (rapotați-vă la descrierile realizate la Inventariere)

Ce ați învățat din relatările altora despre furie?
Cum au fost utile lecturile, filmele, experiențele de viață ale altor persoane?
Ce ați observat explorând aceste alternative?
Care sunt gândurile ce intensifică furia?
Care sunt gândurile ce, dimpotrivă, diminuează furia?
Cum credeți că ar fi reacționat altcineva? (un personaj dintr-o carte, o persoană din altă cultură, un călugăr budist, o persoană pe care o cunoașteți, etc… raportați-vă la (re)sursele accesate la Încurajare situațională)

CONCLUZIE: după parcurgerea cu răbdare a acestei etape ar trebui, pe o foaie de hârtie, să puteți lista, evocând fiecare episod de furie analizat, alternative: cum altfel ați fi putut reacționa?

5. Extindere de scopuri: În această etapă veți încerca să puneți în aplicare alternativele identificate. Pentru fiecare situație declanșatoare de furie din trecut ar trebui să aveți identificat un comportament alternativă pe care să îl exersați de atunci când vă confruntați din nou cu situația problematică. Încercați să surprindeți beneficiile acestui comportament alternativă precum și dificultățile pe care le-ați resimțit. (utilizând același model standard de la etapa Observare. Distanțare: situație problematică, senzații corporale, ce ați gândit, ce ați spus, ce ați făcut, ce a făcut celălalt, în cazul în care nu ați gestionat eficient situația: ce ar fi făcut altcineva în locul dvs, ce altceva ați fi putut face dvs).

Dacă nu reuștiți să gestionați eficient episoadele de furie poate ar trebui să vă întrebați dacă e suficient să abordați această problematică prin metoda self-help sau poate ar trebui să apelați la un psiholog/psihoterapeut pentru a vă ajuta să înțelegeți ce anume nu funcționează în strategia dvs.

Dacă ați reușit să gestionați o situație declanșatoare de furie nu uitați că este important să relatați experiența dvs și altora (ați constatat asta la etapa 3, de încurajare situațională). M-aș bucura să citesc relatări despre reușitele în ceea ce privește gestionarea furiei – nereușitele, din păcate, le observ în jur, pentru că… toată lumea se înfurie și se enervează parcă din ce în ce mai ușor: șeful, partenerul, colegul de birou, vecinul când îl întâlnești în casa scării, funcționara de la ghișeu, vânzătorul de legume din piață, necunoscutul de pe stradă – chiar și copilul de 1 an și câteva luni are de ceva timp… crize de furie. Și, să recunoaștem, și noi ne mai înfuriem din când în când – doar știm cu toții, viața e grea și inundată de stress. Acesta fiind tabloul general al existenței cotidiene, întrebarea cuvenită ar fi: Ce fac Eu cu furia? La drept vorbind, în cazul în care asemenea întrebare nu prezintă un interes minim, menit să activeze o potențială schimbare, vă propun totuși să reflectați asupra reciprocei: Ce face Furia cu dumneavoastră? (S-ar putea să vă surprindă răspunsul).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>