Acolo unde oamenii vorbesc despre oamenii din ei

Există.

E un loc magic, iar eu am avut norocul să îl adăpostesc în amintiri.
E locul în care oamenii vorbeau despre oamenii din ei: despre emoții, gânduri, idealuri, valori, vise ascunse. Nu, nu e deformare profesională, pe atunci nu profesam, dar poate mai mult ca oricând, eram la rândul meu emoții, gânduri, idealuri, valori, vise ascunse. Eram cu toții într-o Cetate Eternă, în care ființe dezrădăcinate căutam semeni într-ale trăirilor. Și ne găseam – regăsindu-ne, evocând cu ochii limpezi crâmpeie de viață, dintr-o Altă viață. Scaunele de metrou, stațiile de autobuz, cafenelele și scările pustii erau martorii schimburilor interculturale, al râsetelor vii ce detensionau corpurile în transhumanță. Iar trupurile și veșmintele ce îl acopereau deveneau invizibile, lăsând la vedere, tangibile, sufletele.
Acolo, în locul magic, mă reîntorc uneori, căutând oamenii care vorbesc despre oameni. Nu mai sunt oamenii Mei, dar regăsesc mereu alții, care îmi amintesc de ei, închid ochii și, precum personajele din Hoții de frumusețe, inspir aer îmbălsămat. Mult.

După care mă reîntorc la tăcere, în zgomotul oamenilor care nu (mai) știu să vorbească despre oamenii din ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>