Inedit

Existența mea cotidiană este perturbată în mod plăcut, anual, în luna august de cei care se întorc pentru câteva săptămâni, de pe alte tărâmuri (reale). După uzualul tir de întrebări: ”Mai poți?”, ”Nu te-ai săturat încă”, ”Ce îți place aici?”, ”Mai intenționezi să rămâi?” – care primește constant aceleași răspunsuri, situația se normalizează. Depănăm aminitiri, împărtășim emoții, gânduri, impresii despre locurile și oamenii de prin alte părți, despre cursul vieților noastre, bucurându-ne de cele câteva săptămâni. Și fiecare își urmează apoi calea, mai mult sau mai puțin lungă, spre locul în care a ales să prindă noi rădăcini. Cu experiența anilor de imigrant în spate dar și cu cea a călătorului, eu îmi reactualizez alegerea de a rămâne. Anul acesta însă a (mai) rămas, alături de mine, episodul evocat de un prieten.

Undeva, în Elveția, dacă îmi amintesc bine, dar nu locul e relevant, el a văzut un magazin. Un magazin alimentar în care nu exista vânzător. Nimic interesant, putea fi închis, m-am gândit eu. Nu, nu era închis, dimpotrivă. Oamenii intrau, cântăreau produsele, scoteau banii și… îi lăsau pe tejghea. Nu am întrebat dacă existau camere de supraveghere. Nesemnificativ acest lucru, conceptul însă fantastic precum și aplicabilitatea lui.

Recunosc că m-am gândit atunci că aș vrea să emigrez pe un asemenea tărâm, evocând cu nostalgie populații de personaje înzestrate cu însușiri fantastice: onestitate, cinste, sinceritate, franchețe, altruism, empatie, respect, bunătate, deschidere mentală, echilibru, etc… Recunosc deasemenea, că vizualizez acel tărâm și în prezent, seara, când revin acasă, după ce trag ușa și, în mod automat, încui cele două yale.

E basmul meu, de adult.

Grup discuții pentru mămici

Pe la sfârșitul lunii august, două fete cucuiete au avut o idee. Una frumoasă. Aceea de a iniția un grup de discuții pentru mămici de pitici (și nu numai). Ne-am văzut, ne-am prezentat ideile, ne-am sfătuit, am râs.
De ce am acceptat să fiu moderatorul acestui grup?

Pentru că mi-au plăcut cele două fete, un suflu de energie și bunăvoință, de sinceritate și empatie, deschidere mentală și…iubire.

Pentru că nevoia mămicilor de a discuta într-un cadru mai mult sau mai puțin formal este una vizibilă: doar ele și bătrânii ce se mai adună prin parcuri și interacționează pozitiv, schimbând idei, tabieturi, prejudecăți, poezii, etc…

Pentru că îmi plac oamenii care vor să (mai) știe, să împărtășească, să empatizeze și să ajute, să devină mai buni. Și mi-ar plăcea să cred că suntem cu toții o rotiță mică, acolo, în dinamica schimbării pe care o proiectăm mereu în celălalt.

Pentru că avem nevoie de a fi mai buni. Nu numai pentru noi înșine, ci pentru cei care ne sunt alături și ne iubesc.

Pentru că aș fi vrut ca grupuri de acest gen să existe și pe vremea când mama era mămică de pitic.
Ce se întâmplă în cadrul întâlnirilor?

De regulă este discutată o temă propusă anterior de una dintre mămici. (exemplu de temă propusă și care urmează a fi discutată – strategii de a face față dificultăților de adaptare la grădiniță)

Avem invitați, cărora le putem adresa direct propriile întrebări (cochetăm cu ideea de a diversifica într-o cât mai mare măsură domeniile de activitate ale invitaților).

Suntem la rândul nostru invitate în locații diverse (întâlnirea de joi, 27 septmbrie, are loc la Mischa Kids, unde sunt așteptați și copiii, în spațiul de joacă).

Se râde. Mult, și asta e un semn bun deoarece oamenii sunt din ce în ce mai triști.

Se schimbă jucării în scopul diversificării oportunităților ludice ale copiilor în condițiile în care ei se plictisesc rapid de propriile jucărioare (sper că cei mici de acasă au împărtășit măcar jumătate din entuziasmul mămicuțelor).

Se împărtășesc experiențe de viață. Se oferă suport și empatie.

Se iese din rutină. Pur și simplu. Iar rutina mămicilor este una… provocatoare.

Se învață un concept nou, acela pe care îl vedem doar în filmele americane, de cooperare – în vederea promovării unor comportamente sanogene din perspectiva igienei sănătății mentale.

Este facilitată conștientizarea unor aspecte legate de optimizare și dezvoltare personală (grupul este unul didactic cu elemente terapeutice).

Costul este unul redus: disponibilitate și 90 de minute din timpul tău (săptămâna sau când dorești).

***

Cred că am surprins coordonatele generale ale acestui grup de discuții. Aștept să găsești și tu, mămică de pitic (și nu numai), motive pentru a te alătura grupului nostru.