Codul etic al amerindienilor


1. Trezește-te împreună cu Soarele și fă-ți rugăciunea. Roagă-te singur. Roagă-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar să-I vorbești.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranța, Inșelătoria, Mânia, Invidia, Gelozia și Lăcomia izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. Roagă-te pentru acești oameni, ca și ei să-și găsească îndrumare.

3. Caută-te pe tine – prin tine. Nu lăsa ca alții să-ți impună pe ce cale să mergi. Este calea ta și doar tu mergi pe ea. Alții pot merge, eventual alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate sa trăiască viața ta.

4. Poartă-te cu multă considerație, cu oaspeții care îți intră în casă. Servește-le mâncarea cea mai gustoasă, dă-le patul cel mai bun și onorează-i cu bunavoință și respect.

5. Nu fura ce nu este al tău, nici de la altă persoană sau de la comunitate și nici din natură. Dacă nu și-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ți aparține.

6. Respectă tot ce se află de pe acest Pământ: oamenii, ființele, planetele, tot ce este viu.

7. Onorează gândurile, dorințele și cuvintele oamenilor cu care intri în contact. Niciodată să nu-l întrerupi pe cel care vorbește, să nu râzi de el și să nu-i copiezi comportamentul în batjocură. Permite-i fiecărui om dreptul la exprimare personală.

8. Nu-i vorbi niciodată de rău pe alții. Energia răutății pe care o emiți către Univers va veni înapoi către tine, multiplicată.

9. Toți oamenii fac greșeli. Și toate greșelile pot fi iertate.

10. Gândurile rele produc îmbolnăvirea minții, a trupului și a spiritului. Practică Optimismul.

11. Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toți facem parte din Familia Planetară.

12. Copiii sunt semințele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor și udă această iubire, cu înțelepciunea și lecțiile vieții. Copiii au nevoie de spațiu ca să crească. Asigură-le acest spațiu.

13. Evită să rănești inimile celorlalți, fii conștient că, rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine.

14. Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de voință în acest Univers.

15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizică dă forta minții. Bogăția spirituală vindecă problemele emoționale.

16. Ia decizii conștiente, legate de cine intenționezi să fii și cum intenționezi să reacționezi. Asumă-ți responsabilitatea pentru propriile acțiuni.

17. Respectă spațiul personal al celorlalți. Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios. Așa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit cu tine însuți. Nu poți să îngrijești sau să ajuți pe altul, dacă întâi nu te îngrijești și nu te ajuți pe tine însuți.

19. Respectă alte credințe religioase. Nu le impune credința ta.

20. Imparte din ceea ce ai. Participă la lucrarea de Caritate.

Câteva rânduri de înțelepciune

Rândurile de mai jos se găsesc pe frontispiciul orfelinatului pe care Maica Tereza l-a fondat la Calcutta, în India:

Oamenii sunt adesea neînțelegători, iraționali și egoiști…
Iartă-i, oricum.

Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse…
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși și dușmani adevarați…
Caută succesul, oricum.

Dacă ești cinstit și sincer, oamenii te pot înșela…
Fii cinstit și sincer, oricum.

Daca găsești liniștea și fericirea, oamenii pot fi geloși…
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita maine …
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun și poate nu va fi niciodată de ajuns…
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei este între tine și Dumnezeu…
N-a fost niciodată între tine și ei, oricum.

(sursă: http://foto.ablog.ro/2010-01-04/interviu-cu-tine.html)

Omul din oglindă, Dale Wimbrow

Când obții ce-ți doreşti în această luptă a vieţii
și lumea te face Rege pentru o zi,
mergi la oglindă, privește-te
și vezi ce are de spus celălalt.
Căci nu judecata tatălui, mamei sau soției
trebuiesc ascultate.
Verdictul ce contează cel mai mult în viața ta
este al omului care te privește din oglindă.
El e cel pe care trebuie să-l mulțumești, să nu-ți pese de ceilați
pentru că el te va însoți până la capăt.
Și ai trecut deja cel mai greu test
dacă omul din oglindă e prietenul tau.
Unii pot crede că eşti un tip norocos,
o persoană minunată,
dar omul din oglindă spune că nu eşti decât un prăpădit
dacă nu-l poţi privi în ochi.
Poţi să păcăleşti o lume întreagă de-a lungul timpului
și să primeşti laude,
în cele din urmă, lacrimi și durere vor fi răsplata
dacă-l trădezi pe omul din oglindă.

(sursă poem: http://www.theguyintheglass.com/indexpage.htm; în imagine ”Man in the mirror”, pictură de Frank Ignizio, sursă: http://fineartamerica.com/featured/man-in-the-mirror-frank-ignizio.html)

Pssssssst…

Deși am locuit 4 ani în Roma și m-am întors apoi de nenumărate ori acolo pentru a-mi încărca bateriile, până vara trecută nu intrasem într-o biserică. Nu știu de ce, nu existase un motiv anume, poate au fost întotdeauna alte obiective mai interesante de vizitat sau poate pentru că pur și simplu nu eram pregătită.

Cert este că studiind itinerariile propuse turiștilor am găsit unul ”spiritual” care implica aproximativ 15 lăcașe de cult celebre. Nu pot descrie travaliul care a urmat și care mi-a metamorfozat sufletul dar după ce am vizitat cele câteva obiective nu am mai putut trece pe lângă o bisericuță fără să intru.

Nu există două biserici la fel în Roma, există doar senzații, atât de intense încât trebuie să te așezi pentru a contempla frumusețea fiecăreia.

Nu am mai perceput niciodată atât de clar trecerea dintre două lumi, nu am mai văzut niciodată o ușă lăsând în spate tumultul unei cetăți eterne într-o perpetuă mișcare, deschizându-ți în același timp orizonturile unei alte dimensiuni.

Pare ireal.

Pentru că acolo, pe băncuța ce susține greutatea dulce a corpului ai impresia că timpul a stat în loc, că lumea a dispărut, că sufletul tău plutește într-un ocean de pace. Și ai vrea să rămâi așa suspendat între două lumi… să încui ușa pentru câteva minute și să furi aceste clipe oricui ajunge în pridvor.

Roberto Begnini

Dacă, prin absurd, aș putea vreodată alege să fiu… altcineva, aș cumpăni mult opțiunile dar cu siguranță una dintre variante ar fi Roberto Begnini.

De ce tocmai el?

Nu pentru prestația magistrală din La vita e bella .
Nici pentru cea din Pinocchio.
Nu pentru că a primit un Oscar ca încununare a talentului actoricesc.
Nici pentru că are o muză (câți dintre noi mai știu măcar semnificația acestui termen?).
Și nu pentru că muza e propria soție, alături de care joacă în fiecare film.
Nu pentru afirmația: ”Mulțumesc părinților pentru că mi-au oferit cel mai de preț dar: sărăcia”
Nu pentru ironia de calitate pe care o aduce în fața auditoriului de fiecare dată.

Nu pentru toate astea (și multe altele încă), ci pentru că râde.
Râde mult. Pe Google râde în toate fotografiile.
Îmi plac oamenii care pot să râdă. Pentru că puțini mai știu să facă asta. Și cred că cel mai frumos râde Roberto Begnini.

(sursă foto: http://focusontofilm.com/2011/06/interview-roberto-benigni-1998/)

Corpul – prietenul nostru invizibil

”Este dezonorant pentru un suflet care gândește să trăiască într-o casă atât de minunat construită cum este corpul, fără să vrea să se familiarizeze cu admirabila sa structură” (Robert Boyle)

Trăim într-un corp zeci de ani și, totuși, pentru mulți ”admirabila structură” rămâne un mister.

Cu toată tehnologia disponibilă ne interesăm de continente, planete, civilizații dispărute, mașinării complexe, etc… și mai puțin de corpul în care trăim.

Îi ignorăm semnalele adesea, deși stă de veghe necontenit, îl amăgim cu o cafea/alte stimulente când ne spune că e obosit, îl otrăvim cu alimente de tot felul fără a mulțumi niciodată maiștrilor chimiști ce încearcă să reducă la maximum stricăciunile astfel cauzate, uităm să-i încărcăm bateriile privându-l de somn și relaxare, îl ornăm și-i punem măști pentru a-i ascunde imperfecțiunile închipuite, îl privim și îl evaluăm după canoane estetice disfuncționale, îl mutilăm cu operații estetice inutile doar pentru puțin volum ici-colo sau pentru ceva suplețe dincolo.

Paradoxal, conștientizăm parte din complexitatea sa pe măsură ce îmbătrânim și pierdem din funcționalitatea superioară cu care am fost obișnuiți. Ne panicăm și îl urâm pentru că se degradează, pentru că nu mai e perfect și nu secondează dorința noastră de nemurire.

Uităm însă și atunci că EL a așteptat o viață, cu răbdare, să-i oferim câteva minute, să-l privim, să-l ascultăm și să-l înțelegem. Nu culoarea ochilor, armonia feței, o pereche de sâni/mușchi și de picioare lungi, o podoabă capilară – ci pe EL, corpul, cea mai minunată și fascinantă creație.

O creație care sfidează pur și simplu posibilitățile celui mai exclusivist laborator de cercetare din Univers, prietenul nostru invizibil.

Buburuza și licuriciul

A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.

Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză…

Și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți. Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți. Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse. Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau dacă ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o.

Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…

Și cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.
– Știi că ai dreptate? a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!

***

Așa că… nu înceta niciodată să strălucești !