Despre atelierul de lectură

Analizez ideea unui atelier de lectură pentru preadolescenți de ceva timp, din mai multe motive și voi expune succint două dintre ele.

Primul ține de istoria personală și de conștientizarea faptului că am avut mereu în preajmă, în toate perioadele caracteristice dezvoltării individuale, persoane care au știut să mă introducă în fascinantul tărâm al lecturii.

Privind retrospectiv spre anii ce au trecut îmi amintesc cu drag de cei care mi-au stimulat interesul pentru lectură: bunicul care avea un ritual – seara îmi citea povești, tata care mă întreba mereu înainte să ”mă lase afară” ce am citit în ziua respectivă, doamna învățătoare din clasa a IV a datorită căreia am plâns la ”Legenda valahă” și ”Domnița Ruxandra” , domnul profesor de istorie din V-VIII care m-a introdus în biografia fascinantă a lui Napoleon Bonaparte, domnul profesor de limbă și literatură română din liceu care ne spunea mereu că o carte nu e doar reproducerea fragmentului din manual stimulându-ne continuu să lecturăm operele integral și să digerăm conținuturile, unii profesori din facultate care ne îndemnau să lărgim propriile orizonturi ale cunoașterii, fără să ne limităm strict la literatura specifică scrisă în limba română.

Datorită lor am înțeles că nu există cărți bune și cărți proaste ci doar cărți care stimulează mai mult sau mai puțin (auto)dezvoltarea persoanlă. Pentru că o observație firească apare inevitabil din această perspectivă: nu contează volumul materialului lecturat cât modalitatea în care îl prelucrezi, cum îi permiți să faciliteze un proces de autocunoaștere, de reflecție asupra principalelor idei surprinse printre rânduri, de integrare a informației în propriul sistem complex al personalității.

Cred de aceea, prin prisma celor amintite că interesul pentru lectură poate fi stimulat de persoane: bunici, părinți, educatori, învățători, profesori și de ce nu psihologi atâta timp cât nu se limitează doar la oferi liste cu autori și lecturi obligatorii. Copilul, de orice vârstă, are nevoie să descopere utilitatea lecturii înainte de a fi obligat să citească, să înțeleagă că pe termen lung lectura individuală aduce mult mai multe beneficii decât tentantul ”copy-paste”.

Al doilea motiv este de natură profesională – în cadrul unor întâlniri mai mult sau mai puțin formale tot mai mulți părinți cer sfatul psihologului și rețete pentru ”a-și face” proprii copii să citească. Le răspund adesea că metodele predilecte: amenințări, pedepse, restricții la desene sau calculator pot să nu aibă întotdeauna efectul scontat ci dimpotrivă, să sporească aversiunea față de cărți.

Cum văd eu atelierul de lectură?

Un grup în care se discută și explorează conținutul operei lecturate în intervalul dintre întâlniri, accentul fiind pus pe prelucrarea informației și mai puțin pe volumul paginilor lecturate…

Un grup în care sunt facilitate: exprimarea propriilor idei, autoexplorarea, stimularea creativității și imaginației, interrelaționarea și ascultarea activă…

Un grup în care este încurajată călătoria în timp și spațiu, cu ajutorul descrierilor specifice din diferite opere lecturate…

Un grup în care sunt propuse analizei aforisme celebre despre utilitatea lecturii si încurajate reflecțiile personale pe baza acestora…

Și de ce nu, un grup la care să poată participa oricine, indiferent de resursele financiare, în condițiile unui tarif de 10 ron persoană/întâlnire.

Un comentariu la “Despre atelierul de lectură

  1. Mulțumesc celor 2 mămici care și-au manifestat interesul față de atelierul de lectură și în condițiile în care se mai arată doritori cât de curând începem activitățile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>