Cioara și păunul

În parcul palatului împărătesc, o cioară poposi pe creangile unui portocal. Dedesubt, pe peluza bine întreținută, marșăluia mândru un păun. Cioara croncăni:

- Cum își poate permite o astfel de pasăre ciudată să intre în acest parc? Pășește atât de arogant, că zici că-i însuși sultanul! Și ce picioare urâte și drepte are! Doamne și ce albastru oribil au penele lui! Nu aș purta niciodată o asemenea culoare! Uite cum își târâie coada, ca o vulpe.

Aici cioara se opri din croncănit, așteptând replica celuilalt.

Păunul rămase tăcut o vreme, apoi rosti, cu un zâmbet melancolic:

- Nu cred că ce spui tu e adevărat. Lucrurile rele pe care le rostești vin din faptul că tu ai înțeles altel ceea ce ai văzut. Iată, spui că sunt arogant pentru că îmi țin capul atât de sus încât penele se înfoaie în jurul gâtului și mi se vede oribila bărbie dublă. În realitate nu sunt deloc arogat; știu că picioarele mele sunt foarte urâte, cu pielea lor zbârcită și îngroșată. Lucrul acesta mă supără atât de tare, încât îmi țin capul cât de sus pot, ca să nu le văd. Tu îmi vezi doar părțile urâte. De ce închizi ochii în fața lucrurilor bune și a frumuseții mele? Oamenii îmi admiră tocmai acele lucruri despre care tu spui că sunt urâte. De ce nu mă vezi așa cum sunt?

(poveste după P. Etessami, preluată din lucrarea Psihoterapia vieții cotidiene scrisă de Nossrat Peseschkian; sursă foto: www.zooland.ro)

Citate…

”Sufletele care nu-și spovedesc niciodată tainele… sunt ca odăile cu ferestrele închise, care nu se aerisesc.” Octavian Goga

***

”Cine se îndoiește de victorie pierde singur.” Lao Tze

***

”Poți critica la altul defectele tale, fiindcă pe acelea le cunoști mai bine.” Nicolae Iorga

***

”Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef.” Octavian Paler

***

”Plăcerea de a face un lucru adaugă perfecțiune produsului final” Aristotel

***

”Te poți împodobi cu penele altuia dar nu poți zbura cu ele” Lucian Blaga

***

”Există lucruri care știm că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează” Albert Einstein

***

”Fă-ți datoria oricând. Totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuți.” Nicolae Iorga

***

”Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare.” Albert Einstein

***

”Ai grijă de gândurile tale… Vor deveni cuvintele tale. Ai grijă de cuvintele tale… Vor deveni faptele tale. Ai grijă de faptele tale… Vor deveni obiceiurile tale. Ai grijă de obiceiurile tale… Vor deveni caracterul tău. Ai grijă de caracterul tău… Va deveni destinul tău.” Frank Outlaw

***

”Cândva oamenii se temeau de viitor; acum se teme viitorul de oameni” Werner Mitsch

***

”Televiziunea ne oferă subiecte de reflecție, dar suprimându-ne timpul de a reflecta.” G. Cesbron

***

”Adevăratele greșeli sunt acelea care nu se repetă niciodată” Confucius

***

”Trăim într-o lume a excepționalului, în care normalul n-are nicio șansă de a se realiza.” Lucian Blaga

***

”Cea mai minunată viață e aceea care niciodată nu a avut nevoie de o minune. Nicolae Iorga

***

”Vine o vreme când lacrimile cad înăuntru și ard.” Nicolae Iorga

***

Cine moare?

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Poezie de Pablo Neruda
sursă foto: http://tvtropes.org/pmwiki/pmwiki.php/Main/PabloNeruda

Umorul (autopersiflarea)

”Pentru a uita mizeria vieții există trei mijloace: speranța, somnul și râsul…” (Immanuel Kant)

***
Persoanele sunt diferite, asta o știm cu toții… și tot atât de diferite sunt resursele activate la nivel individual pentru a depăși o situație percepută ca traumatizantă sau un stimul stresor extern. Folosim mecanisme de apărare mature sau mai puțin mature, strategii de coping funcționale sau disfuncționale astfel încât răspunsurile noastre ocupă un registru diversificat de reacții.

Așadar, din panoplia de mecanisme activate (mai mult sau mai puțin în jurul meu), mi-a atras atenția zilele acestea umorul. Pentru că am observat cum, în cazul unui prieten, în câteva minute, umorul (mai precis autoironia) a facilitat trecerea de la senzația de rușine și disconfort – la acceptare și detensionare, în contextul unui banal (catastrofic inițial) incident.

Umorul, în sensul restrâns reținut de Freud, constă în prezentarea unei situații trăite ca traumatizante astfel încât să fie reliefate aspectele ei plăcute, ironice, insolite. Numai în acest caz (umor aplicat sieși) umorul poate fi considerat un mecanism de apărare.” ( Ionescu Ș. și colab., în lucrarea Mecanismele de apărare).

Umorul, pe care Freud îl consideră ”un dar prețios și rar” este un mecanism de apărare, unul matur chiar și, totuși, Vaillant (1977) evidențiază faptul că este cel mai puțin utilizat – pe când alte apărări, mai puțin mature, sunt adoptate mai des. De asemenea, după cum surprind autorii lucrării Mecanismele de apărare ”umorul despre sine nu figurează decât în câteva liste clasice ale mecanismelor de apărare, în vreme ce Freud l-a prezentat încă din 1905, ca fiind apărarea cu cel mai înalt rang din toate”. (Dicționarul de psihanaliză – Lagache, Pontalis; Vocabularul psihologiei – Pieron și Dicționarul de psihologie – Doron, Parot nu conțin o definiție specifică pentru umor deși abordează alte mecanisme de apărare.)

O readucere în scenă a umorului ca mecanism de apărare este realizată în DSM IV iar în DSM- IV-TR, în rândul mecanismelor de apărare ale individului – la nivelul adaptativ ridicat, alături de: anticipare, afiliere, altruism, autoafirmare, autoobservare, sublimare, suprimare apare și umorul, fiind operaționalizat astfel: ”indivizii rezolvă conflictul emoțional sau stresorii externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor”.

O distincție importantă trebuie aici evidențiată: între umorul-apărare, cel îndreptat asupra propriei persoane care permite detașarea de aspectele neplăcute ale situației și ironia îndreptată asupra celuilalt, când e vorba despre alte mecanisme de apărare implicate.

De asemenea umorul-apărare se deosebește de umorul de fațadă care denotă mai mult o lipsă de autenticitate a sentimentelor dar și de jocurile de cuvinte, calambururile, glumele și alte cuvinte de spirit care pot fi identificate în episoadele maniacale, aspecte surprinse de Jerome Blackman în ”101 apărări”: ”Umorul nu este întotdeauna un mecanism defensiv. Uneori individul poate în mod intenționat să folosească cuvinte improprii, exagerări, aluzii subtile, reverii cu conținut pulsional, simboluri sadice și inversiuni gramaticale în scopul de a produce plăcere. Atunci când umorul devine un automatism preconștient – răspuns defensiv automat la anumite situații, caracterizat de o stare de excitație accentuată, logoree, amuzament și sentimentul de omnipotență, toate acestea având rolul de a diminua afectele depresive, de furie și rușine putem vorbi despre hipomanie.”

Revenind la utilitatea umorului ca mecanism de apărare în vederea diminuării intensității conflictului emoțional sau a impactului stresorilor externi, merită menționate postfața pe care o realizează Lenny Ravich la lucrarea ”Terapia prin râs” precum și câteva fragmente din aceeași lucrare:

”Sfatul meu pentru toată lumea este să găsească umor și bună dispoziție în fiecare zi. Nu încetăm să mai râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să mai râdem. Privește lumea cu iubire, râsete, umor și optimism și toate ți se vor întoarce din abundență…”

”A învăța să râzi de situațiile jenante este unul dintre lucrurile care sperie cel mai mult în lume; mai ales când greșelile noastre au loc în fața altor oameni. Umorul și fățărnicia sunt mutual exclusive. Adevăratul umor înseamnă a ști să râzi de tine însuți”

”Ca să fii amuzant nu trebuie neapărat să știi să spui poante. Înseamnă să alegi să vezi umorul și paradoxul ca pe o cale de a te descurca cu suferința”

”Charlie Chaplin a spus că diferența dintre comedie și tragedie este distanța. Acolo, văzute de aproape, lucrurile par tragice. Dar dacă te distanțezi de acolo, te alegi cu o comedie pe cinste…”

”Folosirea creativității pentru a povesti oamenilor situații jenante ajută ca magia râsului să pătrundă în atmosferă – iar când cineva râde (un râs autentic și nu unul nervos sau rușinat) ceilalți nu se vor mai simți speriați sau rușinoși. Este ceva dătător de putere mai ales în momentele de stres. Lecția cea mai mare a fost să învăț să râd de mine însumi”

Închei cu doi maeștri incontestabili ai autoironiei – Gheorghe Dinică și Ion Creangă - două personalități ce au activat în vremuri și domenii diferite dar care au plăsmuit și ne-au lăsat moștenire aceste perspective originale asupra vieții (proprii):


”La cârciuma din cartier, unde se cântă și se bea
Vreau astă seară să petrec, cu amintiri din viața mea
Am mai facut câte-o beție, am mai iubit niște femei
Și m-am vândut la galerie pentru un bilet de câțiva lei.
Sunt vagabondul vieții mele, ca într-un film cu Raskapur
Măturător de praf de stele și cusurgiu fără cusur.
Iar când adorm spre dimineață îmi reproșez de la-nceput
Că n-am luat totul de viață și nu i-am dat cât aș fi vrut…”

***
”În sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!”

Bibliografie:
Mecanismele de apărare, Șerban Ionescu, Marie Madeleine Jacquet, Claude Lothe, Editura Polirom, 2002
101 apărări, cum se autoprotejează mintea, Jerome S. Blackman, Editura Trei, 2009
Terapia prin râs, Leny Ravich, Editura Herald, 2010
DSM-IV-TR, Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (APA,2000), apărut la Editura Psihiatrilor Liberi din România, 2003

 

Sănătatea mentală

Persoana sănătoasă din punct de vedere mental se simte..

…ÎN ARMONIE CU CEILALȚI

Este capabilă să îi aprecieze pe ceilalți
Stabilește relații durabile cu alte persoane
Îi respectă pe ceilalți
Se simte integrată în grupul său
Este responsabilă față de ceilalți

…MULȚUMITĂ DE EA ÎNSĂȘI

Are un concept echilibrat despre sine
Privește trecutul din punct de vedere pozitiv
Așteaptă viitorul cu încredere
Manifestă o dorință constantă de autodepășire
Se respectă pe sine
Evaluează și recunoaște propriile aptitudini, la fel ca și limitele personale

…ȘI ȘTIE SĂ ÎNFRUNTE DIFICULTĂȚILE

Se adaptează situațiilor deosebite care apar
Înfruntă problemele cu atitudine calmă
Este deschisă către experiențe și idei noi
Este realistă atunci când își fixează scopuri
Își realizează sarcinile la un nivel optim și obține satisfacții din realizarea lor

Informație preluată din lucrarea ”Fără stres” scrisă de dr. Julian Melagrosa

Trauma: reacții și strategii de coping (traducere)

    Common Responses to Trauma&Coping Strategies
    Patti Levin, LICSW, PsyD
    © 1989, 2001, 2003, 2004 by Dr. Patti Levin

***

După un eveniment traumatizant persoanele pot experimenta o gamă variată de reacții. Aceste reacții pot fi experimentate nu numai de către persoanele care au fost direct implicate, cât și de cei care au interacționat cu acestea, au fost martori sau au fost informați în legătură cu trauma. Multe dintre reacții pot fi declanșate de către persoane, locuri sau obiecte asociate cu evenimentul traumatizant (chiar dacă aparent nu există nicio legătură).

Mai jos sunt prezentate o listă a reacțiilor somatice și emoționale ce pot apărea după după un eveniment traumatizant precum și o listă cu strategii de coping care ar putea ajuta. Sunt reacții normale la un eveniment extraordinar, anormal.

    Reacții fiziologice, somatice:
    Dureri de cap, abdominale sau de spate;
    Transpirație sau palpitații inopinate;
    Modificări în ceea ce privește alimentația, somnul și interesul sexual;
    Constipare sau diaree;
    Tresărire în contextul unor zgomote sau atingeri neașteptate;
    Vulnerabilitate la răceală sau alte îmbolnăviri;
    Creștere a consumului de alcool, droguri sau mâncare;
    Reacții emoționale
    Șoc și neîncredere;
    Frică și/sau anxietate;
    Dezorientare, negare;
    Stare de hipervigilență;
    Iritabilitate, izbucniri violente;
    Oscilații ale stărilor afective: reprize de plâns urmate de râs;
    Preocupări sau ruminații, gânduri intrusive legate de traumă;
    Coșmaruri;
    Flashback-uri, retrăirea traumei;
    Sentiment de neputință, panică, de pierdere a controlului;
    Nevoia crescută de control asupra experiențelor cotidiene;
    Minimalizarea evenimentului traumatizant;
    Tendința de a evita orice stimul asociat cu trauma;
    Tendința de a se izola;
    Senzația de detașare;
    Preocupare de a-i împovăra pe ceilalți cu propriile probleme;
    Anestezie emoțională sau registru restrâns de emoții;
    Dificultate în a avea încredere sau sentimentul trădării;
    Dificultăți de concentrare sau de memorie;
    Autoînvinovățire și/sau vina supraviețuitorului;
    Rușine;
    Diminuarea interesului pentru activitățile cotidiene sau depresie;
    Evocări ale unor evenimente neplăcute din trecut;
    Pierderea încrederii în ordinea și justețea lumii, expectanța unei pedepse și teamă față de viitor.
    Strategii de coping care ar putea fi utile
    Mobilizarea unui grup de suport în scopul promovării interacțiunilor cu alte persoane, în special cele care au împărtășit același tip de eveniment traumatizant;
    A vorbi în fața unor ascultători empatici despre experiența traumatizantă;
    A plânge;
    Exerciții fizice: jogging, aerobic, mersul pe bicicletă sau pe jos;
    Exerciții de relaxare: yoga, streching, masaj;
    Folosirea umorului;
    Rugăciunea și meditația; relaxarea prin intermediul imageriei dirijate, relaxarea musculară progresivă;
    Băi fierbinți;
    Muzică și artă;
    Menținerea pe cât posibil a unui echilibru în ceea ce privește regimul de somn și cel alimentar;
    Evitarea abuzului de substanțe stimulante cum ar fi cofeina, zahărul și nicotina;
    Îmbrățișarea persoanelor dragi și a animalelor de companie;
    Răspunsuri proactive și implicare în viața socială, organizarea unor activități;
    A scrie în detaliu despre experiența traumatizantă, pentru sine sau pentru a împărtăși altora.

Persoanele sunt de obicei surprinse că reacțiile persistă mai mult decât și-ar fi imaginat. Ar putea fi necesare săptămâni, luni și, în unele cazuri, chiar ani până la redobândirea echilibrului. Multe persoane depășesc această perioadă cu ajutorul familiei sau al pritenilor. Uneori însă prietenii și familia pot forța persoana să-și revină, înainte ca aceasta să fie pregătită. Spuneți-le că aceste feed-back-uri nu vă sunt de folos în momentul de față și că apreciați efortul pe care îl depun pentru a vă ajuta. Multe persoane consideră că terapia individuală, de grup, de familie sau EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing) sunt de ajutor. În oricare dintre cazuri cuvântul cheie este conectare/interacțiune în vederea obținerii de ajutor, suport, înțelegere și oportunități de a verbaliza.

Grafemul chinezesc pentru criză este o combinație între două cuvinte: pericol și oportunitate. Persoanele care se angajează în procesul de recuperare descoperă beneficii neprevăzute. În timp ce gradual își vindecă rănile, supraviețuitorii descoperă de asemenea că își dezvoltă forțele interioare, compasiunea pentru ceilalți, devin mai conștienți și, în mod surprinzător își îmbunătățesc abilitatea de a experimenta bucuria și serenitatea.

***

Am găsit acest material în limba engleză online, la http://www.trauma-pages.com/s/t-facts.php, cu următoarea indicație: ”David, te rog să aduci tuturor la cunoștință că articolul poate fi utilizat fie integral, fie parțial, atâta timp cât numele meu apare menționat. În mod special este O.K. să se realizeze copii ale documentului în scopuri educaționale și necomerciale pentru a se folosi în situații de dezastru, fără a fi prevăzute costuri. Pot fi de asemenea contactată la prin e-mail sau telefon. Patti, 13 sept. 2001.”

Scrisoare pentru părinți

Dacă ar avea părinţii ochi să vadă
Şi sufletul le-ar fi mereu atent,
În ochii pruncilor cu viaţa fadă
Ar descifra mesajul cel urgent :
„Vă rog iubiţi-mă inteligent !”

Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare;
Nu vreau bunici şi nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare…
Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor
Dar vreau să fiu al vostru, nu al lor!

Eu ştiu c-aveţi profesii elevate
Că sunteţi la curent cu date noi,
C-aveţi servici ca eu să am de toate,
Dar fiindcă vă iubesc pe amândoi
Vă spun : „Eu am nevoie doar de voi!”

Aş vrea ca jucărie ochii mamei,
Nu ochii-ndepărtaţi ai vreunui unchi.
Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei
Şi nu pot sta la tata pe genunchi
Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză,
Găsind olarul singur vinovat.
Am gând curat, şi inima refuză
O bombă cu efect întârziat:
Vreau să devin un om adevărat!

De-aceea vreau părinţii mei să vadă,
Să aibă sufletul mereu atent,
Ca-n ochii mei umbriţi de viaţa fadă
Să descifreze strigătul urgent :
„Vă rog iubiţi-mă inteligent!”

de Romulus Chelbegean material preluat de la http://gradinitaamicii.gradinite.edu.ro/revista%20amicii.pdf

Un tren lung ne pare viața…

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut…

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!…
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!…

Autor Traian Dorz, material preluat de pe www.resursecrestine.ro

Fă-ți timp

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune,de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.

Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.

Autor Traian Dorz, material preluat de pe www.resursecrestine.ro

Copiii învață ceea ce trăiesc

Dacă un copil trăiește în critică, învață să condamne.
Dacă un copil trăiește în dușmănie, învață să se bată.
Dacă un copil trăiește în ridicol, învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește în rușine, învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește în înțelegere, învață să fie răbdător.
Dacă un copil trăiește în încurajare, învață ce este încrederea în sine.
Dacă un copil trăiește în adevăr, învață să aprecieze.
Dacă un copil trăiește în nepărtinire, învață ce este dreptatea.
Dacă un copil trăiește în siguranță, învață să aibă încredere.
Dacă un copil trăiește în aprobare, învață să fie mulțumit de sine.
Dacă un copil trăiește în acceptare și prietenie, învață să găsească dragostea în lume

(material preluat din broșura pentru părinți ”Eu și copilul meu” , broșură realizată în cadrul proiectului RO-0047 ”Formare familială în abilități educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri”, finanțat prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European, obs. pers. după poemul Children Learn What They Live, Dorothy Low Nolte, 1954)

… și o traducere a poemului mai sus menționat:

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi ceilalţi.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.