Găina și vulturul

Într-o zi, plimbându-se prin padure, un om găsi un pui de vultur de abia ieșit din găoace. Dându-și seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur și părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă și-l puse într-un coteț, împreună cu niște pui de găină. Puiul de vultur crescu alături de aceștia și, bineînțeles, învăță să se poarte ca o gaină: scormonea pământul pentru a găsi viermi și insecte, mânca semințele pe care i le dădea stăpânul, cloncănea și cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridica mai mult de câteva zeci de centimetri.

Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nici o clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuși este o găină. Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru și fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-și mișca aripile robuste. Vulturul a înțeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Și-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui, și, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevar liber.

***

Totuși, ceea ce este mai puțin cunoscut este efectul pe care întâmplarea aceasta l-a avut asupra celorlalți locuitori ai curții. După ce au văzut că fostul lor tovarăș de joacă și de semințe și-a luat zborul, pierzându-se în imensitatea cerului, multe din găini au devenit conștiente de trista lor situație și au început să viseze să devină vulturi.

Începură să circule, la început aproape clandestin, apoi mai deschis, niște filosofii ciudate care argumentau că fiecare găină avea înăuntrul său un vultur care aștepta să fie eliberat. “Condiția de găină nu este decât rezultatul unor credințe limitante”, susțineau niște găini-profete, “schimbați credințele, și cerul va fi al vostru”. Apăruseră tot felul de cărți în domeniu, cu titluri gen “Cum să devii un vultur în 30 de zile”, “Vulturocibernetica “, “Analiza vulturacțională”, “Minunile zborului”, “Declanșează vulturul din tine” etc… Pentru cei care aveau bani de cheltuit, apăruseră și seminarii de “Programare Găinolingvistică”și cursuri audio și video, unde se învăța cum să vizualizezi lumea văzută de sus, cum să recunoști sunetele celorlalte păsări (să te pui în raport), cum să percepi senzația vântului în aripile tale (condiția de vultur nu poate fi atinsă fără concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, apăruse și o metodă de analiza – găinograma, care depista 9 feluri de a fi găină, și în consecință 9 drumuri diferite spre a deveni vultur.
Aparuseră și niște tehnici, cum ar fi “Echilibrul Găinoemoțional” și “CFT” (chicken freedom technique), care te învățau ce se întampla dacă apeși pe niște puncte de pe cap și piept spunând “Iubesc și respect aripile mele” și anume că îți va trece frica de înălțime (principalul obstacol în drumul de dezvoltare spre condiția de vultur).
O găină mai întreprinzătoare decât celelalte puse la cale un sistem de multilevel marketing care consta într-un complex sistem de puncte care se obțineau vânzând cursuri și seminarii celorlate găini, argumentând că ridicarea în ierarhia sistemului era metoda cea mai sigură pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un număr suficient de cursuri putea să devină “Găinocoach certificat” și îi ajuta pe ceilalți să meargă mai rapind pe drumul dezvoltării.

Nu e nevoie să spun că atunci când cineva, în lipsa totală a unor rezultate concrete, își exprima îndoielile asupra sensului pe care l-ar avea toată treaba asta, era imediat acuzat – din partea celor mai exaltați și convinși – că este stăpânit de credințe limintante și blocat de gândul negativ. Mai ales, i se repeta încontinuu: “Amintește-ți de fostul nostru tovarăș, care după o viață de găină a putut să zboare; pune angajament și credință și o să reușești și tu.”

Ultimele știri din coteț îmi confirmă că niște găini s-au îmbogățit, altele tot caută tehnica potrivită pentru a se ridica în zbor, și altele așteaptă venirea Marelui Găină care îi va scoate din condiția lor. Din câte am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pământ mai mult decât niște zeci de centrimetri.

Poveste de Anthony de Mello și comentarii, mai mult sau mai puțin modificate în mediul online, după articolul Vulturi și găini apărut în revista HR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>