Despre lucrurile mărunte…

Citeam zilele trecute ceea ce afirma Andreea Marin despre snobi și gândeam la rândul meu: ”Oare câți dintre noi (mai) conștientizează importanța lucrurilor simple?”

Câți dintre noi accesează acele momente unice din copilărie în care ne regăseam plini de uimire și admirație în fața unor fenomene magice: dansul fulgilor de nea în lumina felinarelor; alergatul după fluturi; întrecerile cu bărcuțe lansate pe pârâu; observarea norilor și a transformării lor în monștri și… exemplele ar putea continua la infinit.

Ne lamentăm mereu în legătură cu problemele cotidiene dar ignorăm resurse personale inestimabile și aruncăm în colțul obscur al uitării amintirile frumoase a căror evocare constituie un important factor protector împotriva stresului.

Alergăm după bogăția materială și uităm de cea spirituală, (ne) plângem atunci când ne trezim cu sufletul sărac și gol, ignorând faptul că obținem în final ceea ce am căutat și valorificat – efemeritatea achizițiilor materiale.

Ar mai fi multe de spus dar prefer să mă opresc aici și… vă propun să citiți o poveste frumoasă despre doi oameni și două stiluri de gândire diferite… și de ce nu – să evocați amintiri frumoase din trecut. Mult spor!

***

Un om de afaceri american stătea lângă chei, într-un mic sat mexican de coastă când un pescar își trage barca la mal. În barcă erau câțiva pești frumoși. Americanul îl felicită pentru peștele prins și îl întrebă cât timp i-a luat să-l pescuiască.
- Foarte puțin, a răspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare să prinzi mai mult pește? a întrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge să-mi întrețin familia, i-a raspuns pescarul.
- Și ce faci în restul timpului? a vrut să știe omul de afaceri.
- Dorm până târziu, pescuiesc puțin, mă joc cu copiii, îmi fac siesta împreună cu nevastă-mea, în fiecare seară mă plimb prin sat, beau un pahar de vin și cânt la chitară cu prietenii. Domnule, am o viață plină și sunt foarte ocupat, a încheiat pescarul.
- Uite, îl ia peste picior americanul, am studiat Economia la Harvard și te pot ajuta. Ar trebui să pescuiești mai mult și cu banii pe care-i câștigi în plus să-ți cumperi o barcă mai mare. Cu ceea ce câștigi de pe urma bărcii mai mari îți poți cumpăra câteva bărci și mai târziu chiar o flotă de pescuit. În loc să vinzi peștele prin intermediari, îl poți vinde direct la o fabrică, iar mai tarziu îți poți cumpăra propria fabrică de prelucrare a peștelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea și distribuția. Va trebui să pleci din sat, să te muți în Mexico City, apoi la Los Angeles și, mai târziu, la New York, de unde îți vei conduce afacerea tot mai înfloritoare.
- Și cât va dura să fac toate astea, senor? întrebă pescarul.
- Vreo 15-20 ani, răspunde americanul.
- Și apoi?
- Apoi vine partea cea mai bună, râse americanul. Îți vinzi afacerea și devii foarte bogat!… ai lua câteva milioane.
- Milioane, senor? se miră pescarul. Și după asta?
- După asta te retragi din afaceri, te muți într-un sătuc de pescari pe malul oceanului și te scoli târziu, pescuiești puțin, te joci cu copiii, îți faci siesta împreună cu soția, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cântați la chitară…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>