Povestea celor trei porți – Invitație la autoexplorare

Un rege avea un fiu deștept și curajos. Ca să îl pregătească pentru a înfrunta viața, îl trimise la un batrân înțelept.
- Luminează-mă! Ce trebuie să știu în viață?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pașilor tăi pe nisip, dar o să-ți dau totuși câteva sfaturi. În drumul tău prin viață vei întâlni trei porți. Citește ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorință mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăiești din nou și din nou ceea ce încerci să eviți. Nu pot să îți spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima și cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta din fața ta.

Batrânul înțelept dispăru și tânărul porni pe drumul vieții. Nu după mult timp, se găsi în fața unei porți mari, pe care se putea citi: SCHIMBĂ LUMEA!
Asta era și intenția mea, gândi prințul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea și vigoarea îl impinseră să se confrunte cu lumea, sa întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea dupa dorința sa. El găsi plăcerea și beția cuceritorului, dar nu și alinarea inimii. Reuși să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înțelept, care îl întrebă:
- Ce ai învățat tu pe acest drum?
- Am învățat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, spuse batrânul. Utilizează-ți forțele pentru ceea ce stă în puterea ta și uită ceea ce-ți scapă printre degete. Și dispăru.

Puțin după această întâlnire, prințul se găsi în fața celei de-a doua porți, pe care stătea scris: SCHIMBĂ-I PE CEILALȚI!
Asta era și intenția mea, gândi el. Ceilalți sunt sursă de plăcere, bucurii și satisfacții, dar și de durere, necazuri și frustrări. El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încercă să le patrundă în caracter și să le extirpe defectele. Aceasta fu a doua luptă.

Într-o zi, pe când medita asupra utilității tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalți, îl întâlni din nou pe bătrânul înțelept, care-l întrebă:
- Ce ai învațat tu, deci, pe acest drum?
- Am învățat că nu ceilalți sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacțiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batrânul. Prin ceea ce trezesc ceilalți în tine, ei te descoperă în fața ta. Fii recunoscător celor care fac sa vibreze în tine bucuria și plăcerea, dar și celor care fac să se nască în tine suferința sau frustrarea, căci prin ei viața îți arată ce mai ai încă de învățat și calea pe care trebuie să o urmezi.

Nu după multă vreme, prințul ajunse în fața unei porți pe care scria: SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUȚI!
Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de facut, își spuse el și începu lupta cu el însuși. Căută să patrundă în interiorul său, să-și combată imperfecțiunile, să-și înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea, tot ce nu corespundea idealului său.

Dupa cățiva ani de luptă cu el însuși, după ce cunoscu câteva succese, dar și eșecuri și rezistențe, prințul îl întâlni iarăși pe bătrânul înțelept, care-l întrebă:
- Ce ai învățat tu pe acest drum?
- Am învățat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar și altele care ne rezistă și pe care nu le putem învinge.
- Așa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toți și chiar împotriva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunț, să mă dau bătut și să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecție, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te și privește drumul parcurs, răspunse bătrânul și apoi dispăru.

Privind înapoi, prințul văzu în depărtare spatele celei de-a treia porți pe care stătea scris: ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUȚI!
Prințul se miră ca n-a văzut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poartă. În luptă devenim orbi, își spuse el. Și mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins și învins în lupta cu el însuși: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate și învăță să le accepte și să le iubească. Învăță să se iubească pe el însuși, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovățească.

Îl întâlni din nou pe bătrânul înțelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învățat în plus pe acest drum?
- Am învățat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învățat să mă accept în totalitate, necondiționat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să îl uiți în viață, acum poți merge mai departe.

Printul zări în depărtare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria: ACCEPTĂ-I PE CEILALȚI!
Și în jurul lui recunoscu toate personele pe care le-a întâlnit în viața sa, pe cei pe care i-a iubit și pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat și pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vada imperfecțiunile, defectele, lucrurile care altădată îl deranjau enorm și împotriva cărora luptase.

Bătrânul înțelept apăru din nou și îl intrebă:
- Ce-ai învățat mai mult decat prima dată pe acest drum?
- Am învățat ca fiind în acord cu mine însumi nu mai am nimic de reproșat celorlalți și nici nu mă mai tem de ei. Am învățat să îi accept și să-i iubesc așa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie să îl ții minte. Continuă drumul.

Prințul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, și văzu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTĂ LUMEA!
Privi în jurul său și recunoscu acea lume pe care a dorit să o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina și de frumusețea tuturor lucrurilor, de perfecțiunea lor.

Era totuși aceeași lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batrânul, care-l întrebă:
- Ce ai învățat pe drumul asta?
- Acum am învățat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd pe mine în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată; când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există. Atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit și grijile pe care mi le faceam. Am învățat să o accept fară să o judec, fară nicio condiție.
- Acesta este cel de-al treilea lucru important pe care nu trebuie să-l uiți. Acum ești împăcat cu tine, cu ceilalți și cu lumea! Ești pregătit să pornești spre ultima încercare: trecerea de la liniștea împlinirii, la împlinirea liniștii, spuse el și dispăru pentru totdeauna.

***

Acum mulți ani am întâlnit, într-o călătorie, o persoană minunată care își propunea să schimbe lumea, mai precis să distrugă o mare parte din “forțele răului”. Avea un idol care îl inspirase încă din copilărie (un unchi), o mantie magică să-l apere și… spunea o poveste extraordinară despre o lume în care nu existau balauri, zmei, scorpii… Au trecut ani de atunci dar lecturând povestea de mai sus m-am gândit: “Ce final a avut oare basmul “prințului” pe care l-am întâlnit?… Trăiește fericit într-un regat fără forțe malefice, e undeva rănit și fără vise sau a acceptat conviețuirea cu ‘forțele răului‘?”. (îmi doresc să fie valabilă prima variantă…)

Dar tu… TU ai o poveste?… îți propun cîteva minute de reflecție și…
Ce spui, accepți provocarea? Dacă da, ai putea începe chiar acum să scrii propria poveste! Cât ai reușit să schimbi sau să accepți din tine însuți? Porți în suflet eșecurile, frustrările, piedicile…? Lumea ta e populată de zâne sau de vrăjitoare? Te absoarbe răul din jur sau reușești să îl ignori? Ai reușit să îi schimbi pe ceilalți sau te-au schimbat ei pe tine? Te-ai gândit vreodată de ce ești o ființă specială, de ce ești TU? Reușești să ai o perspectivă de ansamblu a lucrurilor și să îți urmărești obiectivele sau ești distras de amănunte? Ai renunțat la visele tale? Îți cunoști defectele și calitățile? Ești conștient de impactul acestora asupra propriei povești de viață?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>